Îşi hrăneşte mintea şi simţurile cu aspectul şi cu glasul Laurei.
Îmi hrănesc mintea c-o aşa mâncare,
c-ambrozie, nectar, acestea două,
nu sunt mai bune, şi în suflet plouă
cu a lui Lethe veşnică uitare.
Şi-n inimă aud o suspinare
când ea rosteşte câte-o vorbă nouă,
şi spre-al ei chip, cu mâinile-amândouă,
mă trage Amor să sorb dulceaţă mare;
iar acel glas şi cerul îl uimeşte,
când vorbe dragi duios îi ies din gură,
dar cine nu le-aude se-ndoieşte.
Şi mândră e micuţa ei figură,
cu care viaţa asta se făleşte,
căci ruptă e din Cer şi din Natură.
Notă: În mitologia greacă, Lethe este zeiţa uitării.
Traducere de Octavian Cocoş
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.